Bubble boy

Nu știu câți dintre voi urmăreau Seinfeld și mai ales cine-și aduce aminte de episodul cu bubble boy. Lewis a spus înainte de cursă că are nevoie de o bulă protectoare, de oameni care-l iubesc și care să-l umple de energii pozitive, așa cum are colegu’ Button.. un tata super-cool și o girlfriendă de vis. Pentru că se știe că fără aceste 2 chestii nimeni nu poate conduce un monopost de F1, chestie de Luke Skywalker și voodoo, pardon Jedi shit. Muritorii de rând n-o pot percepe. Evident că de vină pentru ultimele evoluții nu e nici el, nici apropierea intimă de Massa în curse, ci faptul că bula-i karmică a fost desumflată de cuiul pantofului ex-ei. Și cum în suferință se forjează marile izbânzi, tot așa Lewis a triumfat în Abu Dhabi, ridicându-se în balonul învingătorului. Sigur, unii ar putea spune că a câștigat pentru că lui Vettel i s-a desumflat bula la propriu. Dar cred că v-am amețit cu atâtea bule!

Era o vreme când piloții pierdeau curse, campionate și karma universală nu avea nimic de-a face cu asta, după cum nici poziția lunii sau semnul zodiacal. Era o vreme când piloții erau bărbați și nu adolescenți întârziați. Când explodau motoare, când cockpit-ul mirosea a ulei și nu a Hugo Boss. Când conferința de presă dura 5 minute și piloții nu aveau timp să listeze toate cuceririle din ultimele 2 săptămâni. Pentru că aceștia semănau mai mult cu 007 și mai puțin cu Tintin. Nu zic că era neapărat mai bine, dar mi-e greu să-i compătimesc bula lui LC Hamilton și mai curând cred că PR-ul pilotului a învelit într-o bulă romantică un sezon slab al englezului, care va fi bătut pentru prima dată de coechipier. Personal, jedi-ul din mine crede că explicația este că padawan-ul Lewis e prea puțin interesat de altceva decât de locul 1. Și cum Vettel a fost imbatabil în 2011, asta l-a frustrat pe Hamilton și l-a făcut să-și piardă concentrarea. Pentru el, lupta pentru locul 2 nu are sens, de aceea a clacat atât de des, căzând sub Button ca performanță. În plus, s-a împedicat și de Massa de câteva ori, agravând situația. După cum Bob Marley n-are nimic de-a face cu F1, tot așa nici brit-țoapa Nicole Sch… n-a prea avut. La anu’ și la multi ani, Lewis! May the schwartz be with you! Și Urania, dacă asta nu ajunge.

Ce-ar fi de spus despre cursa în sine? Nu mare lucru. Sezonul cu cele mai nebune curse din ultimii 10-15 ani s-a calmat brusc, pe măsura ce bulele (ahh!!) pardon, gumele Pirelli au devenit previzibile și rezistente, astfel că am ajuns iarăși la 2 pit-uri pe cursă și la stint-uri calme, lipsite de suspans. Dacă 2012 va continua așa, ar fi păcat. Sper ca Pirelli să scoata un alt aluat și să avem iarăși imprevizibil. Altfel, să-i dea Bernie afara și să aducă celebrele gume de la Danubiana! Zicând asta, totuși cel mai important eveniment din cursa de ieri a venit tot de la un pneu Pirelli. Poate altfel am fi avut o cursă în 3 pentru locul 1, cu Vettel și Hamilton luptându-se roată la roată și Alonso profitând de duelul lor și apropiindu-se amenințător. Așa, singurul punct de suspans a fost lupta lui Button cu Webber, pentru locul 3. Duel tranșat de pit-ul extra-long al australianului. Massa a făcut o gogoașă și a terminat pe un anonim loc 5. În rest nimic notabil… ne îndreptăm cu pași mari spre vacanță, singurul punct în suspans este cine va termina pe 7 la constructori și dacă Sutil va fura locul 9 în ultima cursă de la Petrov.

Happy Diwali everybody!

Formula 1 a aterizat în India, petrecere mare neamule! Poporul indian a sărbătorit cu mic cu mare această mare adunare de mașini colorate și persoane înfumurate! Le-au zâmbit clătinând din cap, au tras tare la circuit, turnând ciment până-n ultima clipă, construind stairway-uri to heaven, dând cu spray verde pe iarbă, să arate sexy la tv și făcând pe mareșalii la marginea circuitului. Praful fu stârnit, câinii vagabonzi (da, au și ei, ca orice țară cu creștere economică zilele astea) au fugit, betoanele au rezistat, Bernie a zis „ok” și Vettel a câștigat. Great succes!!

Singurii care au stricat petrecerea și atmosfera sunt cei 2 piloți cu norul deasupra capului… eternii Lewis și Felipe. Vai ce dramă, ce durere… Lewis fu părăsit de muiere înainte de cursă, drept care se afișă cu mesajul pe coif „One Love„. Haida de! În vreme ce tanti Scherzinger (Ctrl+V sa trăiască!) își plânge tristețea alături de un playboy de LA, Lewis o face alături de cealaltă constantă din viața lui, Felipe Massa. De data asta dădură pedeapsa lui Massa, probabil că le era teamă că-și înfinge englezul volanul în piept dacă-l penalizează, atâta mai lipsea!

Trecând peste îndurerații ăștia doi, cursa a fost cea mai plictisitoare de anul asta, Vettel este ca lupul la oi, numai bătrânul Jenson aleargă după el, dar de fapt aleargă să termine în fața lui Lewis, ăsta e premiul cel mare pentru Jens.

Lu’ Schumacher iar i-a priit curry-ul așa că l-a bătut pe Nico în cursă după încă un dezastru în calificări.

Hai că mai sunt două ture și se încheie daraveaua. Suspans maxim e doar la mijlocul clasamentului, unde Sauber și Torro Rosso se bat pentru locul 7, cu Force India nu departe în față.

Cea mai interesantă știre din India mi se pare însă faptul că Kimi Raikkonen ar negocia cu Williams pentru a întrei suita de campioni mondiali în sezonul 2012. Ar fi un record pentru ultimii xx ani… cu Schumi, Fernando, Kimi, Lewis, Jens și Vettel în pistă doar Hakkinen mai lipsește!

Industrial

Departe e glamour-ul Singaporeului, trecând prin clasica Japonie am ajuns la Yeongam, în Coreea. Într-un cadru gri, cu un fundal pictat de macarale, am avut o cursă austeră, dură. Spectacolul n-a lipsit însă, Coulthard amintind de celebrul duel Villeneuve – Arnoux atunci când Hamilton și Webber s-au încins. Startul a fost de asemenea interesant, cu Massa plonjând la disperare și luându-i fața lui Button, care mai apoi a fost băgat la cutiuță și depășit de Alonso și Webber. Eroismul lui Massa a durat până la pitstop, dupaă care a căzut în spatele lui Button și mai apoi al coechipierului Alonso. Până la urmă, tot ce-a reușit Massa a fost să-l încetinească pe Alonso. Fără cele câteva ture petrecute în spatele brazilianului, acesta s-ar fi putut implica în bătălia pentru podium. Altfel, cursa a fost parcă o imagine a clasamentului: Vettel departe în față, urmat de un trenuleț format din Webber, McLaren-uri și Alonso, apoi iarăși vid până la Massa. Ținând cont de faptul că există gap-uri variabile între coechipieri, am putea trage concluzia că în Formula 1 de azi piloții fac diferența. În timp ce Webber se bate cu 3-4 piloți pentru vicecampion, Vettel soarbe deja șampania. Între piloții McLaren diferența a făcut-o forma (proastă) a lui Lewis, iar între cei de la Ferrari diferența de valoare e clară și în clasament, și pe pistă.

Tind să cred că Vettel ar fi ieșit campion și pe un McLaren, poate chiar și la Ferrari, dacă contracandidații s-ar fi încurcat suficient. Dar un Vettel aflat la aceleași cote de încredere în sine și la fel de integrat în echipa. Cum ziceam și în alte rânduri, diferențele se fac astăzi în multe arii, nu ajunge să fii doar foarte rapid sau foarte brav. Campionul F1 este rapid, talentat, curajos, inteligent, încrezător în sine, simpatic, are suport din partea echipei, etc. Ștacheta este foarte, foarte sus! Grila F1 în acest an este foarte-foarte competitivă, poate n-am mai avut asemenea valoare concentrată în pistă de pe vremea generației lui Senna, Prost, Mansell, Piquet, Berger… anii 88-92, înainte de era Schumacher.

Apropo de eternul Schumi, iarăși a avut un rendez-vous cu Petrov, de data asta rusul așteptându-l cu buchetul de trandafiri în mână, la acul de păr. Petrov, atât de absorbit de duelul cu celălalt dublu-campion mondial, Alonso, n-a mai reușit să frâneze și s-a înfipt în fundul lui Schumi. Nu că Alonso ar fi reușit să ia curba, la cât de târziu a frânat.

Mă întreb, probabil ca și Boullier: ce mai face Kubica? Numai el a lipsit din acest sezon savuros!

Big in Japan

Superb, ca de fiecare dată, montajul BBC de la finalul cursei. Perfectă alegerea coloanei sonore, o versiune inedită a hit-ului Alphaville. Vettel s-a alăturat duminică unei liste impresionante de piloți care au câștigat titlul la Suzuka. Oare Suzuka deține recordul la titluri decise? Parcă 11 piloti și-au adjudecat coroana aici. Las cercetarea în sarcina pasionaților de statistici. Vettel cu siguranță le rescrie și, dacă Newey continuă să fie genial are toate șansele să mai distrugă câteva recorduri. N-ar fi nici o surpriză în asta.

Suzuka a fost cursa unde băieții buni ai Formulei 1 s-au acoperit de glorie duminică. Vettel campion, Button câștigător. A fost însă și cursa în care Hamilton a apărut întunecat, lipsit de viteză și rău cu Massa, din nou inutil. Lewis pare că alunecă spre dark side, un Anakin al Formulei 1. Talent enorm, risk taker, un tip care nu se mulțumește niciodata cu locul 2, pilot pur sânge ducând însă și tarele calităților sale: egoist, crede că talentul justifică gesturi nesportive, de copil răsfățat. Repezit și prea putin cerebral în câteva rânduri, auto-izolat de propriile-i fapte. Mușcând din eleroane, roți, ziduri, în loc să guste șampania cuvenită. Ar fi trebuit să fie acolo, lângă Vettel. În timp ce Button se mulțumește cu acest loc 2 în campionat și cu 2-3 victorii de palmares, Lewis fumegă pentru că a pierdut titlul, se dizolvă într-o tornadă personală care-l trage în jos, spre abisul locurilor 5 și al luptelor cu Massa. Forța întunecată a propriilor demoni e ceea ce Lewis trebuie sa învețe să strunească.

Poate că Jenson îl bate astăzi pe Hamilton tocmai pentru că a trecut prin experiența frustrării, s-a călit în anii de la Renault, Williams și Honda. Pentru el challenge-ul a fost să reînvețe să viseze și să câștige. Cei 2 piloți de la McLaren nu pot fi mai diferiți în clipa aceasta. Oby One Button și Anakin Hamilton.

Probabil e nedrept să-i dedicăm lui Hamilton atât de multe rânduri în ziua în care a avut una din cele mai negre zile din carieră. Poate ar trebui să vorbim mai mult despre câtă minte are Seb, pentru că în ziua de azi talentul nu mai e de ajuns. De fiecare dată cand vorbește uimește cu replici sclipitoare, e fermecator și răbdător chiar dincolo de orice limită. Calități oarecum rare pentru un pilot de F1. Dar calitățile care i-au dat acea margine infimă, suficientă cât să se impuna decisiv. Cam ca cele 9 miimi care l-au pus în pole la Suzuka.

Poate e nedrept să nu spun macar 2 vorbe despre cursa în sine, pentru că iarăși am avut parte de o cursă tensionată până la capăt. O cursă în norma lui 2011, cu suficient suspans cât să ne țină treji duminică dimineață. Ce ușor ne obișnuim cu binele! Am uitat de plictiseala anilor trecuți. Altfel, Vettel a pierdut cursa la ultimul pit-stop, când a măcinat option-urile prea devreme și a trebuit să încalțe prime-uri mai devreme ca Button și Alonso.

Iar dincolo de toate acestea duminică s-a mai întâmplat un eveniment, scăpat oarecum neobservat. După 5 ani Michael Schumacher s-a regăsit pentru câteva tururi pe un loc altă dată familiar. Locul 1.

Lumea nouă

Ar fi fost cadrul perfect pentru o sărbătoare, dar Button i-a amânat festivitățile lui Seb. Numai până în Japonia, căci în momentul ăsta Vettel se poate retrage pe o plajă cu nisip alb și tot iese campion. Era campion de la primele ture din 2011. Red Bull i-a pus titlul în mâini iar Sebastian nu a ratat. Mai corect spus a fost impecabil, concurând cu el însuși și cu recordurile sportului. Acum se gândește la recordul de 14 pole-uri într-un sezon. Ce-o fi și cu nemții ăștia, nu se mulțumesc niciodata, frate! Au 2 campioni mondiali, unul deține mai toate recordurile Formulei 1, al doilea are toate șansele să le bată!

Și vorbind de Schumi, de data asta legionarul a comis-o. Și-a început cursa cu un start perfect, l-a depășit iar pe Lewis și ne pregăteam de episodul 2, dar Hamilton n-a avut nevoie de sequeluri, așa că l-a depășit grăbit că avea rendez-vous cu pneul lui Massa. Și uite așa, ambii protagoniști de la Monza s-au acoperit de „glorie” în Singapore. Mi-a părut rău să-l văd pe Schumi lăsând 2 dungi negre către zid și mă gândesc dacă nu-s cumva efectul vârstei. Probabil Schumi va concura și la 95 de ani, în scaunul cu rotile, pe culoarele sanatoriului, cu tinerei de doar 70. Și se va bloca probabil într-un toc de ușă, blestemând în barbă și visându-se în lupta pentru glorie.

Faza zilei s-a consumat după grand-prix, Massa intrând peste Hamilton de data asta. Englezul sorbea trist din pai și încerca să dea un interviu sec, când Felipe l-a bătut sănătos pe spate: „Nice job, man!” Lewis s-a întors și și-a umflat penele de luptător „Don’t touch me again!„… 2 cocoșei frumușei, dragii de ei! Massa probabil retrăiește emoțiile brutale de la Interlagos, când Glock i-a dat titlul lui Hamilton după ce brazilianul îl câștigase deja.
Altfel, Lewis Hamilton a fost omul zilei, a depășit 2 treimi din grilă, pe unii de câte 2-3 ori. Dar a fost suficientă acea neatenție cu Massa pentru ca întreaga lui cursă să fie compromisă și el să joace rolul banditului din Singapore.

Mai e ceva de zis despre cursă? Doar faptul că Singapore oferă cadrul perfect pentru singura cursa în nocturnă a Formulei 1. Niciodata nu mi-am dorit atât de mult să fiu acolo. Și, mergând un pic mai departe cu gândul, nu văd nici un oraș din bătrâna Europă care să poată rivaliza cu Singapore. Poate Vegas sau New York să aiba bling-ul necesar însă Singapore nu e doar bling. E un oraș al viitorului, un oraș care inspiră. La fel cum în alte vremuri Roma, Londra sau Paris o făceau.

Lumea, viața, merg înainte… cu Singapore, cu Seb, cu Sara…

Legionarul

Lumea se schimbă, eroii se nasc și dispar în neant. Dar Van Damme rămâne un clasic, credincios stilului care l-a consacrat. Bărbat dur, luptător adevărat, până la ultima suflare. Sigur, e doar imaginea eroilor săi. Schumi ar putea fi unul dintre ei, cu siguranță. A furat prim-planul cursei de la Monza și s-a jucat cu soricelul Hamilton până ce zeii s-au supărat și i-au transmis să-l lase în pace.

Nu știu cât de vinovat a fost Schumi, puriștii vor considera 3-4 din manevrele lui ca fiind la limită, pentru că a făcut mai mult de o schimbare a poziției în pistă. Eu, ca spectator, am savurat duelul și nici n-am simțit când a trecut o jumătate de cursă. Sigur, Hamilton a suferit din plin în timpul lecției. Dar nu prea avea ce face, din păcate. Setările diferite îl favorizau pe Schumi în singurul loc unde era vulnerabil. “Bun, și atunci cum de Button a trecut așa ușor ?” – veți spune. Aș zice că a avut noroc să-l surprindă pe Schumi cu o ieșire excelentă din Lesmo, care i-a permis să fie în față când au intrat în Ascari. Sau poate Schumi avea ochi numai pentru elevul său, Lewis. Restul nu mai conta, cel puțin până Ross i-a adus aminte.

Cert e că cei doi au scris istoria cursei de duminică. Vettel a câștigat-o, ca de obicei. Pe deplin meritat și dând dovadă de curaj, când l-a depășit pe Alonso pe iarbă. La rândul său spaniolul trecuse de pe 4 pe 1 depășindu-i electrizant pe exterior pe Seb și Lewis. Păcat că Liuzzi și-a pierdut echilibrul și a alunecat pe iarbă, cosindu-i pe Rosberg și Petrov de pe pistă.

O cursă rapidă, care i-a mai adus 25 puncte lui Vettel, aflat la cel mai bun sezon din tânăra carieră. Poate că își va depăși superlativele pe care le-a atins anul ăsta, cu siguranță are potențial, însă schimbările de regulament și talentul actualei generații din F1 cred că-l vor opri din a bate recordurile lui Schumi. Uneori însă cifrele sunt inutile.

Back to work

Ploaia a venit la timp la Spa, însuflețind calificările. Chiar și așa Vettel și-a făcut datoria și a câștigat lupta cu Hamilton, scoțând din pălărie un nou ultim tur de excepție, cu o secundă mai bun decât precedentul… De unde, doar el știe!

Însa pole-ul l-a costat pe Vettel, acesta făcându-și ferfeniță pneurile și cauzând un mic scandal înainte de cursă, pentru că Red Bull și alte câteva echipe au solicitat o dispensă de la regulament, argumentând că pneurile sunt neobișnuit de uzate după calificări. Evident că restul echipelor n-au mușcat, așa că Seb și Mark au intrat la pit în primele ture, asta după ce Rosberg reușise un start incredibil și se instalase pe locul 1 după Eau Rouge.

Din păcate pentru Nico n-a durat și avea să termine cursa în spatele coechipierului plecat de pe locul 24. Ultimul adică. Michael și-a făcut în sfârșit simțită prezența în F1 și, la cursa aniversară, a izbutit în sfârșit o performanță. Plecat de pe 24 a terminat pe 5. Chiar dacă sună spectaculos, progresia sa nu e chiar așa, ba aș paria că dacă pleca din primii 10, de lângă Rosberg, tot pe 5 termina. Și asta pentru că între primii 4 și restul plutonului a fost cam prăpastie la sfârșit.

Singurul care ar fi putut să-i strice calculele lui Vettel era Hamilton, dar acesta a căzut sub eleronul lui Kobayashi, neatent, și ne-a speriat câteva secunde cât a rămas nemișcat în monopost, după accident. Și așa se scrie istoria sezonului 2011, Vettel e practic campion, ultimele curse fiind doar un prilej să-și îmbunătățească statisticile și recordurile.

De remarcat și trezirea lui Button de la jumatea cursei. Anonim și navigând placid pe locurile 11-13 până la accidenul lui Lewis, Jens s-a trezit la viață după aceea și a depășit tot ce-a prins, terminând pe podium și luându-i fața lui Hamilton în clasamentul de după Belgia. Ferrari mi s-a părut c-au greșit iarăși strategia, netrimițându-l pe Alonso la pit când cu safety car-ul, oricum Ferrari-ul a capotat pe prime-uri, după un început fulminant de cursă.

Însa manevra zilei mi s-a părut depășirea lui Webber în dauna lui Alonso, taman ieșit de la pit-uri, la poalele lui Eau Rouge. Sigur, meritul este mai mult al lui Alonso, c-a ridicat pedala, altfel nu se știe ce ieșea… Însă Webber are niște cojones cu gabarit depășit. Numai el știe cât de greu i-o fi să și-o fure de la Vettel cursă de cursă… Las’ că vine el 2012! Presimt că australianul va renaște la anul.

Acestea fiind zise, mecanicii se pregătesc să lipească pedala de accelerație cu super-glue de podea, pentru Monza, iar noi spunem adio verii și ne îndreptăm spre Crăciun cu viteză… Cum ziceam, 2012 stă să înceapă, mai avem doar 6 luni până la reset.

Choose Life sau… grăbește-te încet

Are fix 200 de curse în F1, majoritatea fără să sclipească. E un tip simpatic, frumușel, mereu zâmbitor și relaxat. Dă impresia că nu se chinuie prea tare, nu l-am văzut niciodata încrâncenat precum Alonso, Schumi, Lewis sau Vettel. Are ceva din seninătatea finlandeză a lui Mika sau Kimi. E uman. Nu va fi niciodată în fruntea vreunui top al Formulei 1. Cu toate astea a câștigat un campionat mondial și câteva curse remarcabile. Cum a fost și cea de ieri, o cursă în care a mers mai încet decât Hamilton dar fiind pe locul 2 a avut norocul să-l vadă pe lider făcând piruete în ploaie și, mai ales, să rămâna în pistă exact în clipa când ploaia s-a oprit. Nici nu se gândește să bată recordul lui Vetttel la pole-uri și nu va reuși depășirile de karting ale lui Lewis. Relaxarea lui poate înșela, dincolo de aerul boem vom descoperi un atlet complet (participă regulat la triatloane, unde scoate timpi competitivi), o minte brici și un talent special în a simți cursa. Jenson e un pilot subtil, care nu atacă decisiv decât atunci când simte prada aproape.

Însă Hamilton ar fi pierdut cursa asta oricum, având de făcut încă un pit stop până la final, super-soft-urile nu ar fi rezistat. Păcat, pentru că a fost cel mai rapid pilot, merita să câștige. O greșeală de strategie la pit-ul numărul 3 i-a compromis șansele. Apoi ghinionul cu ploaia, pirueta, drive-through-ul, schimbatul pneurilor aiurea… Păcat, începuse cursa într-un ritm teribil.

De altfel, primele ture ale cursei de la Hungaroring au fost spectaculoase, mai ales pentru cine le-a urmărit în comentariul lui Martin Brundle, pe BBC. Piloții păreau lansați pe DN1 la Ciolpani, într-o dimineață de decembrie când tocmai s-a lăsat un strat subțire de polei. Mergeau la limita absolută și corectau traiectoriile aproape în fiecare curbă. Astfel, duelul dintre Seb și Lewis a fost delicios. Vettel a greșit din nou sub presiune, aducându-ne aminte de Montreal. Dar McLaren-ul lui Hamilton stătea mult mai bine pe asfalt, Vettel făcând tot ce-a putut să-l țină în spate. După primele ture cursa s-a liniștit și dacă n-ar fi fost rafala de ploaie de pe final am fi asistat la o luptă interesantă pe final între Button și Vettel pe prime-uri și Hamilton pe super-soft-uri. Probabil Lewis ar fi terminat pe 3, deși cred că destul de aproape de primii 2.

Una peste alta, Vettel și-a mărit iar avansul, în ciuda faptului că de când a alunecat în Canada n-a mai câștigat decât o cursă iar Red Bull-ul este acum clar ajuns de McLaren și chiar Ferrari. Probabil prea târziu ca să-i mai fure coroana tânărului neamț, rămâne de văzut cum se întorc din vacanță. Deocamdată ne răspândim care-ncotro, la umbra unui palmier, degustând o margarita, lăsând praful să se aștearnă peste televizoare și internet… parcă nu-i așa rău, nu?

Ham-ham-Hamiltooon!!

Nu-mi e prea simpatic Lewis de vină fiind infatuarea de care dă dovadă uneori. Dar, dincolo de aerele sale, mai rău decât toate enervează clasa pilotajului său. E cel mai spectaculos pilot din paddock, cel care luptă cel mai mult, cel care nu se dă bătut cât mai are măcar 3 roți la mașină. Iar victoriile sale sunt mereu speciale, spectaculoase! Ca și ieri… o cursă în 3 în care pilotul a contat mai mult decât mașina. Nu cred că Lewis a avut de departe cel mai bun monopost, dar l-a condus cu inima, cu gândul. A trecut de Alonso după al 2-lea pitstop și nimic nu l-a mai putut opri.

Să spun din nou că avem curse spectaculoase în 2011, cu depășiri și lupte pentru locul 1 ar fi plictisitor. Dar merită consemnat că ieri fiecare din primii 3 au condus în cursă, că au existat depășiri pentru locul 1, că s-a „tras” la maxim, Alonso nemaiavând benzină să ajungă la podium! Frumoasă imaginea cu Alonso călare pe Red-Bull-ul lui Webber… probabil deja se tipăresc afișele publicitare cu Red Bull îți dă aripi!

Însă imaginea cursei de ieri trebuie să fie aceea de la al 2-lea pitstop cu Hamilton și Alonso ieșind din pituri peste Massa și Webber la capătul liniei drepte. Superb!

Un rand și despre Vettel, care și-a ales tocmai cursa de acasă pentru a coborî de pe podium. Seb a fost de nerecunoscut la Nurburgring, realizând contraperformanța sezonului. Bine, pentru el asta înseamna locul 4. Pentru Sutil, de exemplu, locul 6 a fost cea mai bună clasare din anul acesta. Și ceilalți nemți, Nico și Schumi au mers bine, cu o mențiune specială pentru bătrânul lup de mare, care dacă nu făcea piruete pe asfalt l-ar fi depășit pe mai tânărul Rosberg în clasamentul final.

În clasament… liniște. Vettel veghează liniștit și merge la Budapesta să se asigure că va avea o vacanță de vară linștită. Ceea ce ne urăm și noua!

Piatra de argint

Silverstone e un circuit care zburlește părul. E un armăsar lăsat liber în mijlocul bătrânei insule. Mulți au încercat să-l dreseze și au sfârșit în zidurile de beton. Până și marele Schumacher și-a rupt piciorul aici… Iar pe CV-ul piloților ce au câștigat aici găsim o trăsătură comună: curajul. Balls, cum zic englezii. Silverstone e unul din motivele pentru care Anglia a dat atât de mult Formulei 1. Daca reușești să-ți treci Silverstone pe CV nu cred că rămân multe lucruri care să te mai sperie în F1. Poate Eau Rouge cu pedala la fund sau 80 de ture la Monaco.

În plus, pe lângă curbele în viteza Silverstone beneficiază și de o prognoză meteo mai variabilă decât orientarea sexuală a lui Linsday Lohan. Iar anul ăsta Silverstone nu doar că a oferit „the best of English weather” dar a beneficiat și de modificări structurale importante (linia de start-sosire a fost mutată) plus modificări de regulament importante. Rezultatul: o cursă în necunoscut! Nimeni nu știa exact ce se va întâmpla, odată luminile roșii stinse.  Circuitul era uscat pe jumătate și complet ud pe cealaltă.

Paradoxal, nu piloții au greșit ci personalul de la boxe. Mecanicii i-au distrus cursa lui Button iar Vettel a pierdut locul 1 stând peste 10 secunde la ultimul pit-stop. Apoi inginerii l-au privat pe Hamilton de un loc pe podium, acesta trebuind să salveze ultimii stropi de benzină pentru a termina cursa. Și ce final a avut, luptând cu Massa în ultima curbă și depășindu-l în linia dreaptă! În fața lui, Webber ignora ordinele de echipa și-l ataca pe Vettel!

Mi-a părut rău de Button, care a făcut o depășire superbă în dauna lui Massa. Mi-a părut rău de Schumi, care a făcut o cursă excelentă, mai puțin când a plutit în Kobayashi, distrugându-și al ‘nșpelea eleron în sezonul acesta. Silverstone și-a ales însă câștigătorul iar el a fost Alonso, la o cursă aniversară pentru Ferrari. Victorie meritată pe deplin, am credința că spaniolul l-ar fi depășit pe Vettel pe pistă și ar fi câștigat chiar și fără eroarea echipei Red Bull. Din păcate lupta aceasta e diamantul care a lipsit ca să facă din această cursă una de 5 stele.

Plecăm de la Silverstone cu Vettel încă și mai confortabil instalat în frunte, cu o înțelegere între echipe de a reveni la specificațiile de la Valencia (neașteptat Ferrari și-a dat acordul, deși e posibil să piardă din nou teren față de Red Bull și McLaren) și cu un Webber trist, redus la statutul de pilot secund. Deocamdată, nu-l acceptă și își pune poziția în pericol. Nu curajul îi lipsește australianului, asta e clar! Din păcate, dacă anul trecut își susținea ambiția cu victorii, acum e bătut constant de Vettel.

PS: mi-a placut mult Damon Hill după cursă, când întrebat ce părere are despre Schumi anul ăsta a răspuns că s-a trezi ținându-i pumnii în Canada („rooting for him„) dintr-un sentiment ciudat de camaraderie al „old boys„-ilor și că și-ar dori ca Schumi să mai facă o cursa mare înainte de a se retrage „a 2-a oară :)) Exact ceea ce-i doresc și eu!