Industrial

Departe e glamour-ul Singaporeului, trecând prin clasica Japonie am ajuns la Yeongam, în Coreea. Într-un cadru gri, cu un fundal pictat de macarale, am avut o cursă austeră, dură. Spectacolul n-a lipsit însă, Coulthard amintind de celebrul duel Villeneuve – Arnoux atunci când Hamilton și Webber s-au încins. Startul a fost de asemenea interesant, cu Massa plonjând la disperare și luându-i fața lui Button, care mai apoi a fost băgat la cutiuță și depășit de Alonso și Webber. Eroismul lui Massa a durat până la pitstop, dupaă care a căzut în spatele lui Button și mai apoi al coechipierului Alonso. Până la urmă, tot ce-a reușit Massa a fost să-l încetinească pe Alonso. Fără cele câteva ture petrecute în spatele brazilianului, acesta s-ar fi putut implica în bătălia pentru podium. Altfel, cursa a fost parcă o imagine a clasamentului: Vettel departe în față, urmat de un trenuleț format din Webber, McLaren-uri și Alonso, apoi iarăși vid până la Massa. Ținând cont de faptul că există gap-uri variabile între coechipieri, am putea trage concluzia că în Formula 1 de azi piloții fac diferența. În timp ce Webber se bate cu 3-4 piloți pentru vicecampion, Vettel soarbe deja șampania. Între piloții McLaren diferența a făcut-o forma (proastă) a lui Lewis, iar între cei de la Ferrari diferența de valoare e clară și în clasament, și pe pistă.

Tind să cred că Vettel ar fi ieșit campion și pe un McLaren, poate chiar și la Ferrari, dacă contracandidații s-ar fi încurcat suficient. Dar un Vettel aflat la aceleași cote de încredere în sine și la fel de integrat în echipa. Cum ziceam și în alte rânduri, diferențele se fac astăzi în multe arii, nu ajunge să fii doar foarte rapid sau foarte brav. Campionul F1 este rapid, talentat, curajos, inteligent, încrezător în sine, simpatic, are suport din partea echipei, etc. Ștacheta este foarte, foarte sus! Grila F1 în acest an este foarte-foarte competitivă, poate n-am mai avut asemenea valoare concentrată în pistă de pe vremea generației lui Senna, Prost, Mansell, Piquet, Berger… anii 88-92, înainte de era Schumacher.

Apropo de eternul Schumi, iarăși a avut un rendez-vous cu Petrov, de data asta rusul așteptându-l cu buchetul de trandafiri în mână, la acul de păr. Petrov, atât de absorbit de duelul cu celălalt dublu-campion mondial, Alonso, n-a mai reușit să frâneze și s-a înfipt în fundul lui Schumi. Nu că Alonso ar fi reușit să ia curba, la cât de târziu a frânat.

Mă întreb, probabil ca și Boullier: ce mai face Kubica? Numai el a lipsit din acest sezon savuros!

One response to “Industrial

  1. 1973 : Emerson Fittipaldi, Ronnie Peterson, Jackie Stewart, Francois Cevert, Carlos Reutemann, Jody Scheckter, Jacky Ickx, Jean-Pierre Beltoise, Clay Regazzoni, Niki Lauda, Graham Hill si James Hunt.

    Cred ca doar anul 1973 a fost mai plin de talente decat perioada 88-92. Dar este doar parerea mea SUBIECTIVA.😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s