Pe orbește

Nu știu câți dintre voi folosesc live trackerul de pe formula1.com, eu obișnuiam să mă uit la curse cu un ochi pe tracker, mai ales în anii trecuți când Miki & co își dădeau toată silința să năucească. În plus, nici cursele nu erau tocmai dinamice, informația de pe live timing le îmbogățea. De data asta, fiind dus de acasă, trackerul a rămas singura conexiune cu F1 la ora cursei. Și având de ales între a vedea cursa așa, orbește sau a aștepta o săptămână să văd înregistrarea, m-am riscat cu trackerul. Și n-a fost rău deloc!

Informațiile sunt bogate (laptimes, distanța față de lider, distanțe între piloți, fastest/best sector or lap time plus comentariu) deci aplicația ofera o vedere inginerească asupra cursei, te simți ca un inginer din spatele garajului, cufundat în laptop fără ochi sau urechi pentru altceva, concentrat pe feedul de date, pregătind deciziile strategice.

Pe tracker vezi cum timpii pe tur încep să se prăvălească, anticipând pit stopurile. La piloții de top timpii cresc ușor, cu câteva zecimi, dar în pluton căderea e mai pronunțată. Îți vine sa strigi „Pit now!” Între primii clasați parcă e un joc de poker, merg câteva ture așa, scoțând probabil untul din cauciucurile alea, până ce primul clipește și face schimbul. Atunci probabil se înroșesc cipurile strategilor, trebuie să ia o decizie în câteva secunde. Intri acum sau mai aștepți? Instinctul meu ar zice să o faci, cât de repede. Nu e așa simplu însă… Trebuie să te uiți și unde „aterizezi” după pit, să nu te trezești într-un trafic jam mai ceva ca pe Armata Poporului marți dimineața (cine mai se duce luni la servici? 🙂 După pit, negreșit timpii pe tur devin violeți, pilotul scoțând lejer fastest lap-ul și trimițând un avertisment serios celor cu care e în luptă directă. Aceștia sunt obligați să intre, altfel pierd poziția. E o tactică patentată de Scumacher/Brawn în anii ’90. Pe de altă parte, dacă rămâi în pistă câștigi o tura – două pe stint și poți termina în forță, cu pneuri mai proaspete pe final. Sunt o grămadă de variabile de analizat și nu ai decât câteva zeci de secunde ca să decizi dacă faci pitul acum sau îl amâni cu un tur. O decizie aparent banală dar care poate decide o cursă. Vezi cazul lui Schumi, lansat din pit drept în calea lui Petrov.

Povestea s-a schimbat un pic la ultimul pitstop, când piloții trebuiau să pună pneurile dure, mai lente cu o secundă pe tur. Dacă te grăbești, pierzi! Pentru că dacă softurile concurenților nu s-au uzat suficient cât să facă tururi cu o secundă mai lente, vor rula mai repede ca tine, aflat pe pneuri noi-nouțe! Cam ce s-a întâmplat cu Webber, la ultimul stop (bine, ulterior a dezvoltat și problema tehnică, așa că nu e 100% sigur că doar pneurile hard l-au tras în spate). Altfel, cursă eroică a lui Alonso, a ținut piept Red Bull-urilor, Vettel a gestionat cursa cu lejeritate iar Webber a terminat sub
potențialul masinii. McLaren a făcut un pas în spate, Mercedes e infinit de departe acum față de Canada, bună cursă lui Jaime, a reușit să facă să meargă o strategie cu 2 pituri. Perez a încercat iar imposibilul, a făcut un singur pit și a iesit pe 11.

Cam așa se vede o cursă pe live timing. Lap times și pit-stop-uri. Ceva îmi spune că de data asta n-am pierdut prea mult, însă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s