1993. Ultimul an al suspensiilor active

Flavius ne aduce aminte pe pagina noastră de Facebook de vremea suspensiilor active, în mod special de ultimul an al acestora.

Istoria suspensiilor active începe odată cu moartea lui Colin Chapman, inovatorul entuziast englez. Chapman a dezvoltat ideea pornind de la mașinile cu „fuste”, acele panouri ce acopereau lateralele mașinilor până la sol, creând un efect de vid sub fundul mașinii și ducând la lipirea acestora de pistă (ground effects). Cum efectul realizat a fost adoptat de mai toate echipele și eventual interzis de către Jean Marie Balestre datorită vitezelor periculoase atinse de mașini (și mai ales datorită luptelor politice din sânul FIA din acea vreme și a succesului atins de Chapman/Andretti cu Lotus 79), Colin Chapman s-a gândit la suspensiile active.

Primele încercări de aplicare a acestui sistem erau mai mult „reactive” decât active, piloții folosind sistemul hidraulic al mașinii pentru a schimba distanța față de sol în funcție de variațiile pistei. Spre mijlocul anilor ’80, Lotus decăzuse mult și echipa nu avea capacitatea de a procesa informațiile culese de la sistemele active instalate pe mașini. Formula 1 se afla în zorii sistemelor electronice instalate pe mașini și acestea erau orientate în mod special spre eficiența lacomelor motoare turbo.

Dar în 1987, Lotus strânsese îndeajuns de multe date pentru a-l încerca pentru un întreg sezon. Pilotul lor numărul 1, Ayrton Senna era de acord. Însă sistemul activ avea 2 mari neajunsuri: cântărea 10-12 kilograme și lua din puterea produsă de motor, dirijând-o spre pompa hidraulică. Aceste două neajunsuri, combinate cu deficiențele șasiului au făcut ca echipa rivală motorizată tot de Honda, Williams, să aibă avantajul pe pistă în acel an.

Spre finalul anului, Williams preia ideea de la Lotus și în 1988, când Lotus renunțase la suspensia activă, Williams continuă dezvoltarea sistemului, Mansell devenind tot mai frustrat de aceasta (de altfel Mansell nu era genul de pilot care să dezvolte un șasiu). Pentru MP al Marii Britanii din acel an, Williams renunță la suspensia activă iar Mansell reușește un loc 2.

Pentru încă 2 ani, suspensia activă rămâne „inactivă” însă ritmul feroce de computerizare a mașinilor îi face pe cei de la Williams să reia tehnologia suspensiilor. Mansell revine la echipa engleză în 1991, părerea sa despre suspensii fiind la fel de proastă. La finalul sezonului, Williams produce șasiul FW14B, complet controlat de suspensii active, programate să anticipeze elevațiile pistei și nu controlat de către pilot. Vremea de la Adelaide, ultima cursă a anului nu le-a adus rezultate clare însă testele dintre sezoane i-a făcut să ajungă la concluzia că FW15 avea să fie amânat pentru câteva curse. FW14B era atât de superior celorlate monoposturi încât FW15 a fost amânat până în anul următor.
Avantajul pe care Mansell îl obținea în calificări cu ajutorul suspensiilor active a culminat cu 1,9s în fața coechipierului său în MP al Marii Britanii. Echipele rivale se plângeau că dezvoltarea și cercetarea unui astfel de sistem i-ar costa imens. Însă anul următor aproape că nu găseai echipă care să nu dețină un astfel de sistem pe mașinile lor. Williams, cu Prost la cârmă, încă domina câmpul competițional, doar pilotajul genial al lui Senna în câteva curse oprindu-i pe cei de la Williams să câștige toate cursele sezonului 1993.
FIA devenea îngrijorată de vitezele obținute în viraje și în timpul MP al Canadei au venit cu o faimoasă declarație: Charlie Whiting, șeful comisiei stewarzilor declară că toate mașinile cu sisteme de suspensie activă la bord sunt ilegale întrucât acestea dețin „elemente aerodinamice mobile”, de mult interzise.

Concluzia finală a fost că Max Mosley, aflat la începutul președinției sale, a interzis folosirea suspensiilor active începând cu 1994. Și se pare că majoritatea mecanicilor nu au dus dorul acestui sistem.

Inspirat din: http://www.f1fanatic.co.uk/2007/05/17/banned-active-suspension/ și http://f1-grandprix.com/?page_id=1742#Active
Anunțuri

3 răspunsuri la „1993. Ultimul an al suspensiilor active

  1. Superb articol, chiar foarte informativ. Ce frumos aratau monoposturile din vremea respectiva, apoape ca iti vine sa versi o lacrima. Nu exista ceva mai frumos decat Formula 1 !

  2. Mda… Va dati seama ce ar insemna sa aveam acuma, cu atata dezvoltare tehnologica niste masini cu suspensii dinastea, sau cu sistemul ala de creere de vid?? Niste masini sa ajunga la 370-399km/h la monza si totusi controlabile…niste V10…. O gramada de chestii interesante au fost interzise fara sens, parerea mea… In F1 oricum se va cheltui mai mult decat are venitul pe un an o biata tara din Africa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s