13 mai 1950 – Ziua în care s-a născut Formula 1

Cursele au apărut împreună cu motorul cu combustie internă. La început era Indianapolis 500. Apoi au apărut Mille Miglia și 24h Le Mans. Dar sportul a ajuns la maturitate doar odată cu nașterea Campionatului Mondial de Formula 1. Ingredientele erau deja acolo: viteza, confruntările dramatice, emoția, lupta din arenă în care câștigătorul primea laudele și laurii iar pierzătorii plăteau uneori prețul suprem. Lipsea doar recunoașterea meritelor, încoronarea unui rege mondial al vitezei.

În februarie 1950, la Federation Internationale d’Automobile ia decizia să reunească 6 Grand Prix-uri faimoase sub un singur nume: Campionatul Mondial de Formula 1. Alfa Romeo se retrăsese din curse în urmă cu un an însă vestea unui campionat mondial i-a atras pe italieni înapoi pe pistă. S-a dovedit a fi o decizie crucială. Odată cu constructorul italian soseau cei trei piloți consacrați de Alfa Romeo, cei trei F: Luigi Fagioli, Giuseppe Farina și Juan Manuel Fangio. Fagioli era deja veteran la cei 53 de ani ai săi și a sosit ca înlocuitor al lui Consalvo Sanesi, rănit în Mille Miglia. Farina avea 43 de ani și crescuse printre mașini de curse. Fangio, la 38 de ani, era „adolescentul” grupului și era produsul unei academii sponsorizate de guvernul argentinian în căutarea celor mai buni piloți care să facă țara cunoscută.

Printre ceilalți piloți cunoscuți se afla Alberto Ascari. La 31 de ani, italianul era vârful de lance al Scuderiei Ferrari, care încerca să contra-atace revenirea Alfa.

Campionatul din acel an era alcătuit din 6 curse (Marea Britanie, Monaco, Elveția, Belgia, Franța și Italia) plus Indianapolis 500, cursă care însă nu a fost luată în considerare întrucât un singur pilot a participat în acel an în Statele Unite.

Pe 13 mai 1950 Silverstone nici nu se putea compara cu circuitul de astăzi. Arăta întocmai cum era: un aeroport pe care s-a încropit un circuit de curse, marcat și jalonat de baloturi de paie pentru protecția spectatorilor aflați în tribune construite pe loc. Nu arăta deloc luxos însă asta nu a oprit elita motorsportului mondial să sosească sub aprobarea regală a regelui englez George VI, primul cap încoronat al Europei care participa la o cursă.

Însă regele neîncoronat a padocului era casa Alfa Romeo. Aceștia sosiseră cu atotputernicul 158 și cei 3 F. Alfa aveau și a patra mașină pentru asul englez Reg Parnell care a devenit astfel speranța la victorie a celor peste 100.000 de spectatori sosiți la fața locului.

Farina, un protejat al lui Tazio Nuvolari, a dominat antrenamentele de joi și vineri parcurgând cu peste 150km/h circuitul de 4,65 km în motorul său turbo de 1,5l cu 8 cilindri în linie dreaptă. Colegii săi de echipă l-au urmat îndeaproape și Alfa Romeo ocupa prima linie, din 4 mașini, a grilei de start.

În urma lor urmau restul, care puteau fi încadrați într-o a doua divizie prin comparație cu echipa italiană. Întâi, prințul Bira al Siamului într-un Maserati. Urmau apoi primele mașini cu aspirație normală la 4,5l (a doua configurație a motorului acceptată de FIA atunci), mașinile de uzină Talbot-Lagos ale lui Y.G. Cabantous și Eugene Martin. Ceilalți doi manufacturieri prezenți erau English Racing Automobiles (ERA) și Alta. În total 21 de mașini pe grila de start, cu Farina în pole și belgianul Johnny Claes într-un Talbot-Lago încheind plutonul la 18s distanță de pole!

În dimineața cursei, sâmbătă, mecanicii Alfa Romeo au condus cele 4 mașini intrate în cursă peste 20 de km de la baza lor din Banbury până la Silverstone, pentru cursă, pe drumurile publice. Mașinile roșii s-au dovedit la fel de impresionante și pe pistă, dominând cursa, cu Farina, Fagioli și Fangio schimbând ture la conducerea cursei în timp ce restul plutonului se pierdea în urmă. Nereușind să se țină de cei 3 F, Reg Parnell a reușit să se mențină pe a patra poziție, chiar și în urma coliziunii cu un iepure care a trecut pista. În urma sa au început abandonurile din punct de vedere mecanic.

După pitstop-urile executate rapid de cele 4 Alfa, cursa s-a transformat într-o luptă roată la roată între robustul Farina și nou sositul Fangio, ajuns la Alfa în urma succesului avut în cursele anului precedent. Era primul semn al rivalității dintre cei doi, rivalitate ce avea să se consume de-a lungul sezonului. Însă această primă luptă s-a încheiat când Fangio a greșit avariind o conductă de ulei, ieșind din cursă în turul 62 din 70.

Scăpat de amenințare Farina a scăzut ritmul și după 2 ore și 45 de minute italianul vede steagul în pătrățele la 2,8s în fața compatriotului său, veteranul Fangioli. La aproape un minut în urma lor, pe locul trei, ajunge favoritul publicului, Parnell. Încă 2 tururi în urmă și trec linia de sosire Cabantous și Louis Rosier, ambii în Talbot-Lagos.

Acea primă cursă nu a avut ecoul unor bătălii clasice între mari piloți însă nici unul din piloții care au alergat atunci nu și-au imaginat că peste 60 de ani, Campionatul Mondial de Formula 1 există încă și este cel mai vizionat eveniment sportiv anual.

Adaptat după 60 years on – the start of the F1 world championship și Tim Hill – Formula 1 Unseen Archives.

2 responses to “13 mai 1950 – Ziua în care s-a născut Formula 1

  1. M-am gândit mult la care dintre ultimele 3 posturi să scriu şi eu un comentariu…până la urmă am rămas la acesta..🙂 voi scutiti oamenii de crampe de memorie si prezentati evenimentele contemporane cat si cele „de epoca” foarte artistic😀 ca sa nu mai pomenesc faptul ca posturile voastre vin in compensare, si pot chiar tine loc cu succes anumitor comentarii de duminica😛
    si fac mare placere! Deci mersi!😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s