Piloți: Michele Alboreto

În fiecare dimineață mă trezesc cu dorința de a pilota. Dacă, într-un oarecare moment, această dorință va dispărea, înseamnă că va fi timpul să-mi închei cariera de pilot” – spunea Michele Alboreto.

Cariera italianului din Milan a durat mai mult de un sfert de secol. Probabil, după suma realizărilor  în motorsport, Michele nu poate fi pus în rând cu marii campioni și piloții geniali, însă nu era cum mult în spatele lor, iar câteodată uimea lumea cu pilotajul său.

Pe lângă asta, era un gentelmen adevărat, meritând cele mai pozitive impresii de la cei care l-au cunoscut. Erudiția, cunoștințele din domeniul tehnic și un simț umoristic ales îl evidențiau față de mulți colegi de breaslă. Este unul din ultimii piloți ce au avut un succes egal în diferite serii competiționale.

În curse, italianul a sosit la nici 20 de ani – făcându-și studiile la universitate, a proiectat și a construit împreună cu prietenii săi un automobil de curse și a luat startul cu el în Formula Monza. Ce-i drept, bolidul nu era rapid, însă i-a permis începătorului să se facă auzit și în scurt timp a fost invitat în echipa EuroRacing.

Cu această echipă Michele a devenit, pentru început, premiant cu argint în seria națională, apoi campion în Formula 3 europeană. Aceste succese i-au permis să semneze la începutul anului 1980 concomitent 2 contracte – unul cu Giancarlo Minardi pentru a concura în Formula 2 și unul cu Ken Tyrrell pentru a concura în Formula 1. De menționat că ultimul acord era pe trei ani.

Ambilor șefi, Michele le-a adus victorii! Cele mai convigătoare erau cele câștigate în Formula 1, pentru că italianul a reușit să fie mai bun decât cei cu motoare turbo. Ce-i drept , a făcut-o doar pe circuite stradale, unde puterea motorului nu contează atât de mult, în schimb capacitățile pilotului trec pe primul plan. Câteodată Michele mai apărea în curse de anduranță, apărând culorile echipei Lancia și nu o singură dată ieșind învingător.

Nu era de mirare că după expirarea contractului cu Tyrrell, Alboreto devenea unul din cei mai ceruți piloți. La fel nu era de mirare că Alboreto a ales echipa Ferrari pentru a-și continua cariera în Formula 1, devenind primul italian în echipa italiană după o perioadă îndelungată. Scuderia era într-o formă nu prea rea în prima jumătate a anilor 80. În 1984 Michele a câștigat o cursă și a terminat sezonul pe locul patru, iar în următorul sezon s-a implicat în lupta pentru titlu.

La începutul sezonului 1985 încă nu se demarcase nimeni ca lider evident in Formula 1. Trei piloți din trei echipe diferite – Alain Prost de la McLaren, Elio de Angelis de la Lotus și Alboreto – se înlocuiau unul pe altul pe prima poziția a clasamentului general. În primele zece curse Michele a abandonat doar de două ori, iar în restul urcă de fiecare dată pe podium, câștigând și două curse (Montreal și Nurburgring). Era la egalitate de puncte cu Prost.

Însă în faza finală a campionatului, mașinile McLaren au devenit mai rapide decât Ferrari, în plus, italianul a supărat cu ceva norocul și a acumulat doar trei puncte în șase etape. A rămas vice-campion. După asta, Scuderia a început să-și piardă din formă, iar în 1987 în echipă a venit Gerhard Berger, devenind liderul echipei.

În jumătatea sezonului 1988, Alboreto a devenit pilotul cu cele mai multe curse în cadrul echipei Ferrari, însă trei ani fără nici o victorie înseamna doar un lucru: zilele în Ferrari erau numărate. Pilotul a fost chemat de Frank Williams și Michele a acceptat.

Săptămânile treceau una după alta iar înțelegerea râmănea doar la faza ei inițială, adică o înțelegere verbală și Alboreto își făcea griji. Dar Frank tot îi promitea un loc pentru 1989 în echipa sa. În toamnă însă Michele a aflat că locul ”său” va fi ocupat de belgianul Thierry Boutsen…

Poate că ar fi fost momentul pentru încheierea carierei, însă Alboreto încă se trezea dimineața cu dorința de a pilota. A plecat la Tyrrell, unde prietenia cu Ken Tyrrell nu a durat mult. Când compania Camel i-a propus bani lui Tyrrell pentru a-l pune în mașină pe Jean Alesi, lui Michele i s-a arătat cu degetul către ușă..

A trecut la Larrousse tot în acel an, după care a petrecut trei ani în echipa Arrows/Footwork. În 1992 mașina mergea bine, dar lui Michele îi lisește doar un pic pentru a lua puncte – de șapte ori în acel sezon a terminat pe locul șapte într-o vreme în care doar primele șase poziții se punctau. În Portugalia, italianul a reușit totuși să se agațe de un punct, ținându-l în spate pe Michael Schumacher care recupera după un start cu probleme.

A urmat un an în slaba echipa Scuderia Italia și un ultim sezon pentru pilot în cadrul echipei Minardi. Doar singură dată în 1994 a reușit să nimerească în puncte, dar și de această dată a fost pe un circuit stradal, Monaco – Alboreto a terminat pe locul șase.

Părăsind Formula 1, Alboreto s-a mutat în SUA unde a participat nou formata serie IRL (Indy Racing League) și Indy 500. În 1997 câștigă un podium în IRL, dar un succes și mai mare era victoria în cursa de 24 ore Le Mans, alături de Stefan Johansson, fostul său coechipier și Tom Kristensen.  Alboreto a decis să continue în Europa împreună cu Audi. A urmat locul trei la 24 ore Le Mans în 2000 și o victorie în 2001 la Sebring 12 ore.

În dimineața de 25 aprilie 2001 Michele Alboreto s-a trezit, ca până atunci, cu aceiași dorință de a se așeza la volanul unei mașini de curse. La  Lausitzring aveau loc teste de pregătire pentru 24 ore Le Mans. Italianul mergea cu peste 300km pe oră când un pneu a explodat din cauze necunoscute. Mașina incontrolabilă  a lovit barierele și pilotul de 44 de ani a murit pe loc…

Scurtă biografie:

Data nașterii: 23 decembrie 1956
Locul nașterii: Milano (ITA)
Rezidență: Monte Carlo (MC)
Status: căsătorit cu Nadia, 2 fiice
Începutul carierei: 1976 (pilot Audi din 1999)
Decedat: 25 aprilie 2001 (45 de ani)

1977 locul 3 în Formula Monza
1978 locul 5 în Formula Italia
1979 locul 2 în Formula 3 Italiană
1980 campion european Formula 3
1981 debut în F1
1982 locul 6 în campionatul mondial de Formula 1
1983 locul 12 în campionatul mondial de Formula 1
1984 locul 4 în campionatul mondial de Formula 1
1985 vicecampion în campionatul mondial de Formula 1
1986 locul 8 în campionatul mondial de Formula 1
1987 locul 7 în campionatul mondial de Formula 1
1988 locul 5 în campionatul mondial de Formula 1
1989 locul 11 în campionatul mondial de Formula 1
1992 locul 10 în campionatul mondial de Formula 1
1994 ultimul an în F1
1995 Campionatul German de Turisme, Sports car racing, USA
1996 Indy Racing League, Sports car racing, USA
1997 câștigător la Le Mans 24H
1998 locul 2 în Petit Le Mans
1999 locul 3 la cursa de 12 ore de la Sebring 12 Hour (Audi R8R), locul 4 în Le Mans 24H (Audi R8R)
2000 câștigător al „Petit Le Mans”, locul 2 la Sebring 12H (Audi R8), locul 3 la Le Mans 24H (Audi R8)
2001 câștigător al cursei de 12 ore de la Sebring

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s