1977, Zandvoort, Marele Premiu al Olandei. Mario Andretti (Lotus) încearcă în turul al 6-lea să recâştige prima poziţie a cursei, poziţie furată de James Hunt (McLaren) în primul tur, când l-a forţat pe american să îi cedeze în curba Tarzan.
Exact în aceiaşi curbă, Mario forţează, frânează târziu şi maşinile se acroşează: abandon pentru ambii (chiar dacă Andretti a mai continuat cursa timp de câteva tururi).
Nurburgring, 1969. Prima linie: Jackie Ickx (Brabham, verde), Jackie Stewart (Matra, albastru) şi Jochen Rindt (Lotus, roşu-auriu). Puţini entranţi în Formula 1, Ferrari lipsă, aşa că organizatorii decid combinarea evenimentului cu Formula 2 şi completează câmpul cu 8 maşini din categoria inferioară. 14 tururi şi peste 22.000 de km parcurşi la vechiul Nurburgring iar Ickx termină cursa dominant după ce pierduse conducerea acesteia la start. Este urmat de Stewart la un minut distanţă şi McLaren, la alte două minute după englez.
Gerhard Berger se îndreaptă spre un podium la Monaco în 1988.
În 1988 McLaren a dominat fără drept de apel campionatul. Doar Ferrari s-au ţinut aproape de ei, reuşind să spargă seria completă de curse câştigate a echipei britanice. La Monaco, cele 2 McLaren s-au distanţat rapid de restul plutonului, întrecându-se în fastest laps până când Senna a reuşit într-un moment de neatenţie să îşi scoată maşina din cursă la Portier. Berger a mers bine şi a terminat pe locul al doilea, urmat de Alboreto.
Firul evenimentelor, povestite de Tony Jardine şi Stirling Moss:
18 iunie 1989, Marele Premiu al Canadei. Thierry Boutsen câştigă prima sa cursă de Formula 1 alături de colegul său de echipă, Riccardo Patrese şi De Cesaris (Dallara). Cursa s-a desfăşurat pe ploaie, Senna a abandonat în turul 66 de pe poziţia 1 şi Williams Renault au înscris prima lor victorie în acel an. Pentru Boutsen era prima victorie după ce debutase în 1983 la echipa Arrows, pilotase pentru Benetton şi ajunsese în 89 la Williams.
Special de 8 martie (pentru doamnele şi domnişoarele care suportă eroic de două ori pe lună timp de jumătate de an câte o duminică în faţa televizoarelor), ultima femeie prezentă într-un monopost de Formula 1, Giovanna Amati.
În 1992, Motor Racing Developments, cunoscută şi sub denumirea de Brabham, era doar o umbră a echipei care îl făcuse pe Nelson Piquet dublu campion mondial. Aflaţi undeva în coada clasamentului, erau nevoiţi să participe la pre-calificări (necesare datorită numărului mare de echipe participante). Echipa avea nevoie de bani, pe care Giovanna Amati – fiica unui bogat om de afaceri italian – îi avea. Şi combinat cu faptul că japonezul Akihiko Nakaya nu a reuşit să obţină superlicenţa, al doilea pilot al echipei Brabham în 1992 era o femeie.
O fire aventuroasă, susţinută de banii tatălui său, Giovanna participa de ani buni în diverse competiţii, cu rezultate medii sau inexistente. O legătură amoroasă cu Flavio Briatore, care devenise şeful echipei Benetton în 1991 o apropie de Formula 1 şi circumstanţele fac ca aceasta să semneze cu echipa Brabham cu 2 săptămâni înainte de începerea sezonului 1992.
O femeie într-un monopost a stârnit agitaţie printre ziarişti, iar mecanicii Brabham au reuşit cu greu să o extragă de la diversele interviuri şi pictoriale pentru a testa maşina, fapt ce avea să îşi pună amprenta asupra stilului de condus al italiencei. Lipsa de experienţă cu tehnologia din Formula 1 au rezultat în 6 derapaje pentru Giovanna în timpul antrenamentelor libere pentru cursa de la Kyalami, iar apoi, cel mai bun timp al său a fost cu aproape 10 secunde în urma pole position-ului obţinut de Nigel Mansell. În final, s-a clasat pe poziţia 30, îndeajuns pentru a nu fi calificată pentru cursă.
Lipsa de bani pentru teste face echipa Brabham să ajungă la următorul Grand Prix în Mexic cu o Giovanna la fel de neexperimentată ca şi în Africa de Sud. Cu 3 secunde în urma colegului de echipă, Eric van de Poele, ocupă din nou poziţia 30. Era pentru prima oară în istoria echipei când ambele maşini nu erau calificate.
Aceiaşi poveste se repetă şi în Brazilia, unde obţine un timp cu 5 secunde în urma lui Van de Poele. Era din nou în atenţia presei pentru modul în care flirta cu nimeni altul decât Niki Lauda. Însă în a 4-a etapă, în Spania, echipa renunţă la serviciile ei pentru faptul că nu mai aducea nici bani în echipă. A fost înlocuită cu Damon Hill, care nici el nu reuşeşte să califice teribilul monopost BT60Y (o variantă îmbunătăţită a bolidului din anul precedent, motorizată de Judd).
Aşa se termină cariera în Formula 1 a Giovannei. Avea să mai participe în diverse formate automobilistice până la retragerea din motorsport cu rezultate minore. Însă recordul ei de neegalat este că rămâne cea mai frumoasă femeie care a pilotat o maşină de Formula 1.
Noul sezon de Formula 1 debuta pe 14 martie 1993 la Kyalami, în Africa de Sud. Echipa Williams formată din Alain Prost (care revenea după un an de absenţă) şi debutantul Damon Hill, fostul pilot de teste al echipei, alături de mascota noului sponsor, Sega.
Deşi nu a avut un start bun, Prost avea să câştige această cursă. Damon Hill s-a retras în urma unei coliziuni cu Zanardi, locul doi fiind ocupat de Senna (McLaren), urmat de Blundell (Ligier). Williams era deja considerată maşina etalon a anului 1993 şi avea să câştige atât campiontul la constructori cât şi pe cel al piloţilor (Prost campion mondial în ultimul său an în marele circ).
Jackie Stewart înfruntând ploaia la Zandvoort, Olanda, 23 iunie 1968.
Stewart pleacă de pe poziţia a 5-a pe o ploaie uşoară, care se intensifică la câteva tururi după începutul cursei. În turul numarul 4, scoţianul zburător preia conducerea depăşindu-l pe Graham Hill şi conducând cursa până la final.
Jean-Pierre Beltoise, colegul de echipă al lui Stewart reuşeşte să termine pe poziţia a 2-a, la 1min şi 34s după scoţian, cei doi reuşind o dublă victorie pentru monopostul Matra.
August 2007, Marele Premiu al Ungariei. Lewis Hamilton aşteaptă ca Fernando Alonso să îi permită intrarea la boxe.
Alonso semnase cu McLaren în 2007 neaşteptându-se ca un începător ca Hamilton să aibă atâta succes. Fernando îşi dorea statusul de numărul 1 al echipei, lucru în care Ron Dennis nu credea, atitudinea sa fiind egală faţă de ambii piloţi. Şi într-o reeditare a evenimentelor din 1989 dintre Prost şi Senna, disputa a început şi între coechipierii actuali.
În calificările de sâmbătă, Hamilton decide să încalce consensul stabilit la începutul şedinţei de calificări, de a intra la boxe după Fernando Alonso şi când vine rândul spaniolului, acesta nu se grăbeşte să iasă pentru a îi mai permite colegului său să mai prindă încă un tur rapid, ştiind că propriul său timp îl va clasa înaintea lui Hamilton pe grila de start.
Rezultatul a fost o investigaţie din partea FIA, retragerea tuturor punctelor la constructori din această cursă pentru McLaren şi penalizarea lui Alonso cu 5 poziţii pe grila de start. Şi era doar începutul războiului Alonso – Hamilton, McLaren – FIA.
Brabham BT55 este un monopost Formula 1 creat de Gordon Murray şi David North pentru echipa Brabham, deţinută de Bernie Ecclestone. Folosea un motor turbo BMW cu 4 cilindri înclinat pe o parte pentru a permite circulaţia aerului spre aripa spate. A fost folosit de echipa Brabham în sezonul 1986 dar fără succese, anul 1986 însemnând pentru team-ul englez căderea din rândul echipelor competitive. Este cea mai joasă maşină de Formula 1, denumită “the skateboard”.
Monopostul McLaren MP4/4, care se baza pe aceleaşi principii ca BT55, a câştigat 15 din 16 curse în sezonul 1988.
12 mai 2002, Marele Premiu al Austriei, Michael Schumacher şi Rubens Barrichello.
In timpul calificărilor, Rubens Barrichello ia pole position-ul. Conduce o cursă în care safety car-ul a trebuit să îşi facă simţită prezenţa de două ori, cu Michael Schumacher undeva în urma lui. Dar Ferrari decide că cele 4 puncte pe care Michael le-ar câştiga dacă ar termina primul ar putea fi de folos în lupta echipei pentru câştigarea celor două titluri mondiale. În al 63-lea tur al cursei, Jean Todt îi ordonă lui Rubens să îl lase pe Michael să treacă. Ceea ce se şi întâmplă în ultimul viraj al cursei spre surprinderea miilor de spectatori şi a presei.
Jean Todt: “Rubens it’s last lap, let Michael pass for the championship. Let Michael pass for the championship, Rubens, please.”
Huiduielile spectatorilor austrieci îl fac pe Michael să îl forţeze pe Rubens să urce pe prima treaptă a podiumului. Ferrari a motivat cu lupta pentru campionat însă şi publicul şi presa au sancţionat acest gest nesportiv.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
    |
|
