În anii 1959 şi 1969, Belgia nu a găzduit nici un Mare Premiu, însă pe 13 mai 1979, la Zolder, marele circ s-a adunat pentru a etapa a 6-a a campionatului mondial. Alfa Romeo apărea cu Bruno Giacomelli pentru prima oară după 28 de ani. Tyrrell avea un sponsor nou, Candy, iar Ligier se clasa pe primele 2 poziţii cu Jacques Laffite şi Patrick Depailler. Erau urmaţi de tânărul Nelson Piquet (Brabham) şi Alan Jones (Williams FW07), apoi Mario Andretti şi cele 2 Ferrari ale lui Gilles Villeneuve şi Jody Sheckter.
Start! şi Depailler pleacă primul, urmat de Jones, Piquet şi Laffite. În turul 2, Sheckter se loveşte cu Regazzoni, implicându-l şi pe Villeneuve în busculadă. Clay era scos din cursă, Jody cotinua iar Gilles intra la boxe pentru un nou nas. Ferrari-ul lui Sheckter urca acum poziţie după poziţie în timp ce la vârf, conducerea cursei oscila între Laffite, Jones şi Depailler. Însă Jones şi Depailler s-au retras cu probleme tehnice iar Laffite a fost depăşit de Sheckter în turul 54 din 70.
La final, Sheckter câştiga cursa, urmat de Laffite şi Didier Pironi (Tyrrell).
27 august 1989, Spa-Francorchamps. Se discuta mult de campionatul mondial iar Senna pleca din pole position, direct implicat în acea bătălie. Al doilea protagonist era Alain Prost, care pleca din a doua poziţie. Cei doi piloţi McLaren erau urmaţi de Berger (Ferrari), Boutsen şi Patrese (ambii Williams), Nigel Mansell (Ferrari) şi Nannini (Benetton). Dezastru la Lotus, unde nici Piquet, nici Nakajima nu au trecut de calificări.
Ploua în ziua cursei şi nu a fost nici o problemă pentru Senna care a terminat cursa fără nici o provocare din partea lui Prost, clasat al doilea (deşi distanţa finală între primii trei clasaţi a fost de o secundă fiecare). Pe a treia poziţie a urcat în final Nigel Mansell.
Eddie Irvine ajungea la Spa pe 29 august 1999 conducând campionatul mondial cu 2 puncte avantaj faţă de Mika Hakkinen. Dar în calificări, Mika şi David plecau din primele 2 poziţii. Frentzen şi Hill porneau cu Jordan-urile de pe 3 şi 4 urmaţi de Ralf Schumacher şi Eddie Irvine.
La start Hakkinen pleacă încet şi Coulthard profită de situaţie să îi forţeze mâna finlandezului. Cei doi au un mic acroşaj şi Coulthard iese primul din confruntare. Coulthard avea să câştige cursa în timp ce Mika termină cu greu pe poziţia secundă după o cursă neinspirată, afectat de incidentul de la start. Frentzen termina la treilea, urmat de Irvine (ajutat de colegul său, Salo, care l-a ţinut ocupat pe Ralf Schumacher). Damon Hill lua ultimul punct al carierei sale, pe poziţia a 6-a.