Jenson Button câştigă Marele Premiu al Principatului Monaco

Un start nu foarte spectaculos, Barrichello, fără Kers, îi suflă lejer poziţia lui Raikkonen – aflat pe partea murdară a pistei, Rosberg pare ameninţător dar până la primul viraj se mulţumeşte cu al 6-lea loc.

După Sainte Devote lucrurile se aşează, aşa cum se întâmplă de obicei la Monaco. Cele 2 monoposturi Brawn, şi mai ales Button, se distanţează şi în lunga cursă care urmează Barrichello pierde momentul şi nu va mai reprezenta un pericol pentru coechipierul său.

Şi cum în faţă lucrurile erau clare camerele se mută pe Sebastien Vettel, care merge mai încet ca maşinile din urma sa şi timp de câteva tururi îl urmărim pe Felipe Massa, aflat într-o dispoziţie ofensivă, încercându-l pe german. Frânează mai târziu la şicană şi o scurtcircuitează. Încearcă să îl lase pe Vettel să îşi reia poziţia şi mai pierde un loc în faţa lui Rosberg, care a prins momentul şi l-a forţat pe brazilian să îi cedeze. Însă Rosberg nu are aceiaşi stare de atac a lui Massa şi se mulţumeşte să îl fileze pe Vettel la distanţă de un fir de păr.

În aceiaşi şicană, imediat după tunel, Vettel – care nu e deloc în formă – greşeşte şi pierde trei poziţii în favoarea lui Rosberg, Massa şi Kovalainen. Intră imediat la boxe, iese şi în câteva tururi face cunoştinţă cu barierele circuitului monegasc. Cursă încheiată pentru german.

În turul 10 Buemi forţează, blochează frânele şi îl scoate din joc pe Piquet, la Sainte Devote. “Sunt foarte supărat pentru că Monaco e o cursă lungă şi tocmai de aceea tinerii şoferi trebuie să fie atenţi la ceea ce fac” declara după aceea “bătrânul” Piquet, în vârstă de 23 de ani. O altă cursă ratată pentru el.

Cam în această perioadă, Button începe să îl lase lejer pe Barrichello în urma sa. Chiar îl ajunge din urmă şi îl depăşeşte pe Hamilton, aflat pe ultima poziţie.

Încep intrările la boxe, Rosberg realizează cel mai rapid tur cu 1:16,187 apoi intră şi el. În turul al 20-lea situaţia era următoarea: BUT, KOV, WEB, BAR, RAI, ALO, MAS, ROS. Apoi urmează partea cea mai plictisitoare a cursei, între opririle la boxe şi remarcăm că dacă am fi urmărit transmisia TVR acum ne-am fi făcut somnul de amiază. În schimb, băieţii de la BBC ştiu să te ţină în priză chiar şi atunci când încep să depene amintiri sau să vorbească de situaţii care nu au legătură cu cursa. Mai ales când râd de Martin Brundle pentru că a confundat-o pe Geri Halliwell cu fiica lui Bernie Ecclestone. Sau când Martin Brundle îşi aminteşte de o situaţie similară cu cea dintre Buemi şi Piquet, în care Senna l-a scos din cursă. E adevărat că TVR nu are posibilitatea să aibă un pilot de Formula 1 în boxa comentatorilor dar erorile lor sunt prea amatoriceşti pentru nivelul pe care aceştia îşi imaginează că îl au.

Înapoi la cursă: turul 30 îl vede pe Kubica abandonând şi pe Hamilton alergând singur undeva în coada clasamentului. Massa taie o şicană de câteva ori şi i se transmite prin radio că FIA l-a avertizat în această privinţă.

A doua repriză de intrări la boxe, Button iese exact în coada lui Raikkonen şi îşi reia poziţia fruntaşă când finlandezul intră şi el la boxe. Între timp, în turul 52, Kovalainen greşeşte şi distruge ceea ce ar fi putut fi o cursă bună pentru el şi pentru McLaren. Cam în acelaşi loc unde, sâmbătă, Massa şi-a distrus nasul maşinii în calificări.

În turul 60, situaţia se prezintă astfel: BUT, BAR, RAI, MAS, ROS, WEB, ALO, BOU (prezenţă nouă în top 8), FIS, NAK, HEI, TRU, GLO, HAM şi SUT.

Cu 1 tur înainte de final Nakajima loveşte bariera la Mirabeau, unde Hamilton şi-a distrus monopostul în calificări.

Jenson Button a făcut o cursă perfectă, nici o greşeală din partea lui (poate doar atunci când şi-a parcat maşina la boxe în loc să o ducă la linia de start pentru a fi premiat de prinţul Albert – dar sprint-ul de 400 de metri pe care l-a executat după, salutând publicul şi mecanicii îl confirmă oarecum în postura de viitor campion).

Spun unii ca omul potrivit în maşina potrivită nu are nevoie de talent şi Button este asemănat cu Damon Hill în anii săi de la Williams. Dar vă veţi aminti că Hill avea obiceiul să rateze în stil David Coulthard pe când Button este constant şi fără erori grave. Şi faptul că a rezistat ani buni într-o maşină necompetitivă pentru ca acum să aibă un traseu fără pată, îl fac în ochii noştri un demn viitor campion.

Campionatul a început deja să fie interesant de privit prin prisma luptelor pentru locurile 3 şi 4 (ca în anii de glorie McLaren şi Ferrari) dar asta nu le şterge meritele celor de la BrawnGP. Trebuie să recunoaştem că, cu toate schimbările aduse de FIA pentru un campionat mai palpitant, anii 2007 şi 2008 au fost mult mai greu de prezis decât anul 2009. Englezii au de ce să fie mulţumiţi, vor avea doi campioni mondiali consecutiv.