Hamilton, Jenson Button şi presa engleză

Vom începe cu o paralelă între cei 2 piloţi britanici, vom continua cu o comparaţie şi vom încheia cu o privire asupra emoţiilor unei naţiuni care a dominat Formula 1 şi modul în care presa britanică îşi spune cuvântul.

În ultimele săptămâni remarca “Hamilton e un mincinos” a fost pe multe buze. Hoarde de fani Ferrari s-au manifestat zgomotos pe diverse forum-uri bucurându-se pentru greşeala echipei McLaren. Mai mult, presa britanică a început o campanie de denigrare a lui Hamilton (eroul lor de anul trecut) şi de ridicare în slăvi a lui Button (eroul pe care şi-l doreau de ani buni). Lăsând deoparte capriciile unor ziarişti care ţin doar la numărul de exemplare vândute, adevăraţii profesionişti au observat tăcuţi decurgerea evenimentelor şi au insistat pe faptul că Lewis ar fi trebuit să spună adevărul.

Atât Jenson Button cât şi Lewis Hamilton au început ca speranţe ale unei naţiuni care deşi e plină de reprezentanţi în mai toate domeniile motorsportului nu a mai văzut un campion englez de Formula 1 din 1996 (Damon Hill, fiul altui campion, Graham). Dar unde unul din ei a reuşit un start fulminant, celălalt s-a pierdut pe parcurs. Amândoi provin din medii umile, conduşi de pasiunea pentru sport şi de taţi ambiţioşi care ar sacrifica orice pentru binele fiilor. Ambii au fost copii minune în karting şi au intrat în Formula 1 de foarte tineri fiind aclamaţi ca viitori campioni. Biografiile lor au apărut în librării înainte de confirmare, obişnuiţi ai talk-show-urilor, al unui stil de viaţă luxos, prietene din lumea modelling-ului, fuga în paradisuri fiscale pentru a evita taxele engleze, cei 2 piloţi au atâtea în comun încât nu te aştepţi totuşi să aibă traiectorii atât de opuse.
Jenson Button şi-a făcut intrarea în Formula 1 pentru echipa Williams în 2000 şi numai la a doua sa cursă a devenit cel mai tânăr câştigător de puncte în F1, terminând pe locul 6 la 20 de ani. În 2004, an dominat aproape complet de Ferrari, termină al treilea în clasamentul general. Vârful carierei sale în F1 este atins în 2006 când câştigă prima sa cursă pentru Honda în Ungaria, plecat de pe locul 14. Iar opusul a fost la sfârşitul anului 2008 când Honda anunţă retragerea din F1, lăsându-i pe cei doi piloţi fără slujbe. Însă după 9 ani norocul îi surâde lui Jenson. S-a ales cu cea mai bună maşină de pe grilă şi a câştigat deja dominant primele două curse ale anului 2009.

Pentru Lewis Hamilton lucrurile au fost aparent mai simple. Protejat al McLaren a urcat în rang şi ajunge la McLaren odată cu sosirea dublului campion modial Fernando Alonso. Talentul său îl propulsează repede pe aceiaşi treaptă cu Alonso şi conflictul apare. O combinaţie fatală de prea multe dezvăluiri, orgolii şi lipsă de reacţie din partea McLaren vede echipa engleză penalizată cu luarea tuturor punctelor, o amendă istorică de 100 de milioane şi pe Hamilton şi Alonso terminând campionatul în ultima cursă la 1 respectiv 2 puncte diferenţă de Ferrari-ul lui Raikkonen. Dar Hamilton s-a ţinut tare şi a învăţat din propriile greşeli iar anul următor câştiga campionatul la 1 punct distanţă faţă de Felipe Massa. În 2009, campionul mondial suferă de pe urma unei maşini care nu îşi regăseşte ritmul şi mai recent de pe urma dezorganizării echipei McLaren. Toate acestea îşi spun cuvântul asupra lui Hamilton iar influenţa prea mare a tatălui său asupra carierei sale îl pot duce spre noi greşeli.

Presa britanică a prins repede firul a ceea ce ei numesc “lie gate” (conflictul creat de McLaren după ce au minţit în legătură cu depăşirile dintre Hamilton şi Trulli în timpul perioadei de safety car la Melbourne) iar Lewis a căzut la mijloc. Tatăl său umblă prin paddock plângându-se cui vrea să audă despre nedreptatea făcută fiului său. Şi din favoritul presei şi eroul britanic de anul trecut, Lewis a devenit calul de bătaie al tabloidelor din insulă. Englezii se bucură acum de întoarcerea fiului risipitor, Jenson, şi a tatălui său. Eroul pe care îl aşteptau de muţi ani. Iar John Button, tatăl lui Jenson, este un tip mult mai relaxat care se bucură sincer şi fără ascunzişuri de victoriile fiului său, pe când Anthony are un caracter mai dominant şi nu de multe ori a luat decizii în public pentru fiul său. Ceea ce nu îi ajută nici pe unul nici pe celălalt. Lewis trebuie să îşi vadă de curse şi să declare ce are de declarat pe pistă.

Iar noi nu putem decât să ne bucurăm de încă un sezon promiţător şi să sperăm ca pilotul din Hamilton îşi va reveni repede şi va încerca să îi facă faţă deja dominantului Button, şi nu pentru că ne-ar place McLaren ci de dragul sportului pe care îl iubim.